Despre locurile acestea se pomeneşte prima datã în hrisovul dat de Constantin Cehan Racoviţã la 1 ianuarie 1757, când întreaga vale a Slãnicului „şi cu tot dealul de unde se scoate sare” fãcea parte din moşia singurului domn din epoca fanariotã, nãscut dintr-o familie curat româneascã, la Racova (Vaslui) şi care a ocupat în douã rânduri scaunul Moldovei. El dãruieşte aceastã moşie Epitropiei spitalului Sf. Spiridon din Iaşi. Pe la 1801, moşia era ţinutã în arendã de serdarul Mihalache Spiridon, boier de seamã şi slujitor al curţii domneşti, care era şi cãmãraş de ocnã, adicã administrator al salinelor de la Ocnã.
Scriitorul Wilhem de Kotzebue care şi-a petrecut vara anului 1885 la Slãnic a fãcut tot felul de cercetãri, reuşind sã adune mãrturii şi sã descrie în cartea sa întâmplãrile pitoreşti care au dus la descoperirea primelor izvoare minerale din Valea Slãnicului.
Serdarul Mihalachi Spiridon, cãmãraşul ocnelor de la Tîrgul-Ocnei, fiind la vanãtoare, “în anul 1801, prin valea Slãnicului, nelocuitã de nici un suflet omenesc şi acoperitã cu o pãdure secularã, [...] gãseste un izvor din stîncã, apa lãsa urmã gãlbuie în calea sa cãtre rîu. Vînãtorul gustã si însemenazã prin ramuri de copaci locul descoperit. Ulterior prietenii recunosc cã apa este mineralã şi cã în strãinãtate e întrebuinţatã spre tãmãduirea boalelor”.
Mihalache Spiridon amenajează locul descoperind și al doilea izvor mineral alãturi de cel dintâi, dar deosebit de acesta la gust, deasemenea descoperã în anii 1804-1807 izvoarele nr. 3, 4 şi 5 şi prin tãierea pãdurii şi spargerea stâncilor face drum pe care oamenii erau în stare sã meargã la izvoare cel puţin cãlare.
În amintirea serdarului, izvorul nr. 1 din valea Slãnicului poartã multã vreme numele de izvorul „Mihail”. Vestea despre apele minerale din valea Slãnicului se întinde cu iuţealã în întreaga Moldovã, şi din toate pãrţile au venit oameni care aveau nevoie de tãmãduire, scria Wilhem de Kotzebue.
Prin anul 1808, serdarul Spiridon cere acordul domnitorului Scarlat Callimachi sã strãmute pe valea Slãnicului, în locul unde descoperise izvoarele, 12 familii de „rufetaşi”, ţãrani care lucrau la ocnele de sare şi pe care îi obligã sã îngrijeascã izvoarele şi pe cei veniţi la curã. Tot el înalţã o bisericuţã în apropierea izvoarelor (1810).
În 1812 vin la Slãnic cei dintâi bolnavi „în numãr de doi sau trei, care auziserã vorbindu-se despre izvoarele de tãmãduire din Germania şi ştiau sã preţuiascã folosul adus de apele minerale”, scrie Cleopatra Tãutu, în lucrarea Slãnicul Moldovei, apãrutã în 1934.
Cu prilejul vizitei la Slãnic, în 1816, a mitropolitului cãrturar al Moldovei, Veniamin Costache, se construiesc primele douã case din bârne.
Prin 1820 erau la Slãnic vreo 40 de camere pentru bolnavi, fãcute de serdarul Mihãlucã.
În anul 1824, se acordã un privilegiu domnesc pentru înfiinţarea bãilor. În 1826, domnul Ioniţã Sandu Sturza urcã numãrul coloniştilor la 27, iar în 1836 Mihail Sturza crescu numãrul lor la 50, obligându-l pe serdar „sã deie încãperi fãrã platã de chirie pînã la numãrul de 30 bolnavi sãraci…”, fapt pentru care serdarul obligã pe antreprenorul bãilor sã construiascã şase camere pentru bolnavii lipsiti de mijloace.
Tot în acest timp, de pe valea Oituzului şi din împrejurimi, vin ţãrani care se aşazã pe valea Slãnicului, întemeind satul Cerdac şi Satul Nou.
În 1840, staţiunea apare pentru prima datã pe harta ţãrii, sub denumirea de Feredeiele Slãnicului.
În anul 1846 Adunarea Moldovei trece, prin donaţie, localul bãilor împreunã cu pãdurile din jur (800 de fãlci), izvoarele minerale, bãile şi toate „acareturile” şi „hrisoveliţii”, Eforiei Spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi, dupã dorinţa fostului ei proprietar, Constantin Cehan Racoviţã, care o donase Epitropiei, cu mult înainte de sfârşitul vieţii. Aceastã danie este întãritã prin hrisovul domnesc dat de Grigore Ghica Vodã la 6 noiembrie 1851.
Sub administraţia Epitropiei Sf. Spiridon, staţiunea ia un mare avânt. Se lucreazã cu râvnã la descoperirea de noi izvoare. În 1856, din însãrcinarea Epitropiei, protomedicul dr. Ludwig Steege întocmeşte, pe baza unor analize parţiale fãcute în 1852 de farmaciştii Zotta şi Abrahamfi şi ajutaţi de chimiştii Schnnel şi Th. Stenner, un studiu complet al izvoarelor, pe care le comparã cu apele unor vestite staţiuni europene: Setters, Gleichenberg, Krahnchen, Aix-la-Chapelle, St. Marie, Vichy, Kissingen, Marienbad, Karlsbad, Kreuznach, Ems, Adelheid, Spa, Bruckenaud.
În 1881, apele izvoarelor nr. 1, nr. 3, acesta din urmã supranumit şi „regele Slãnicului”, şi nr. 4 obţin medalia de argint la Expoziţia internaţionalã de balneologie de la Frankfurt pe Main, iar în 1833, la Expoziţia din Viena, medalia de aur.
Renumele lor trecuse de hotarele ţãrii. Faima de care se bucurã acum staţiunea îi aduce tot mai mulţi vizitatori. Cu toate cã hrisovul domnesc prevedea cã teritoriile proprietate a Eforiei spitalelor nu se pot înstrãina, în 1884 intrã în vigoare o lege care prevedea cã se putea vinde o parte din terenurile mãrginaşe la particulari, cu condiţia ca aceştia, în termen de trei ani de la cumpãrare, sã construiascã vile confortabile, dupã planurile aprobate de conducerea Eforiei.
În 1887, începe sistematizarea staţiunii. Vechea aşezare este strãmutatã în partea de jos a localitãţii, iar în locul ei apar noi construcţii noi (1887-1912): hotelul „Racoviţã”, dupã numele domnitorului care a donat Eforiei Sf. Spiridon aceste locuri, clãdire monumentalã, care îmbinã în mod fericit stilul baroc cu elemente de veche arhitecturã româneascã. Se mai construiesc urmãtoarele hoteluri: „Zimbru”, „Pufu”, „Cerbu”, „Nemira”, „Dobru”, „Central”.
Tot acum se construiesc un „Casino” cu salã de teatru, concert şi bal, Salã de curã şi „Inhalatorul” pentru care se aduc specialişti de la Munchen.
Pentru construcţii se foloseşte piatrã din carierele de pe valea Slãnicului, iar ca meşteri sunt angajaţi vestiţii constructori-zidari italieni.
Pe locul ocupat pânã atunci de cãsuţele primilor colonişti se amenajeazã un imens parc, cu alei frumoase, arbori ornamentali şi diferiţi arbuşti, iar în apropierea parcului se amenajeazã o serã.
În acelaşi timp se fac şi alte lucrãri, ca regularizarea cursului Slãnicului şi îndiguirea lui, se construiesc poduri şi podeţe peste apa pârâului care are un curs şerpuitor, creându-se posibilitatea de plimbãri prin pãdure şi la Cascadã; se capteazã izvoarele, se introduc cele mai moderne instalaţii de bãi, inhalaţii şi pulverizaţii, pentru care se aduc aparaturã şi specialişti strãini, se construieşte uzina electricã şi o fântânã cu apã de bãut.
Lipsa de cãi de comunicaţie fãcea anevoios accesul vizitatorilor în staţiune. Linia feratã Adjud – Târgu Ocna a fost datã în folosinţã abia în 1888. In 1890 se construieşte şoseaua Târgu Ocna – Slãnic Moldova şi patru poduri de fier peste apa Slãnicului.
Prezentate în continuare la diferite expoziţii internaţionale de balneologie, apele izvoarelor din Slãnic obţin numeroase alte distincţii. La Expoziţia cooperativã din Bucureşti, în 1894, şi la Expoziţia universalã din Paris, în 1900, primesc din nou medalia de aur. Slãnic Moldova era o staţiune balneoclimatericã modernã pentru acele vremuri, care putea sta alãturi de staţiunile strãine.
De atunci a fost supranumitã „Perlã a Moldovei”, renume care dãinuieşte pânã în zilele noastre.
Anii primului rãzboi mondial, 1916-1918, au prefãcut Slãnicul Moldovei într-o ruinã. Încã din primele luni, s-au dat lupte înverşunate în zona staţiunii. Trupele austro-ungare şi germane încercau sã-şi deschidã drum pe linia Târgu Ocna – Adjud – Mãrãşeşti spre inima Moldovei. Pentru a pune stãpânire pe Slãnic Moldova, ele dãdeau repetate atacuri peste munţii Cerbu şi Pufu, tirul artileriei distrugând, unele dupã altele, frumoasele hoteluri şi vile şi instalaţiile balneare.
Dupã intrarea trupelor germane în staţiune, Comandamentul este cantonat la hotelul Racoviţã.
La sfârşitul rãzboiului, Slãnicul este aproape distrus. Reconstrucţia începe târziu. În 1932, hotelul Racoviţã era încã o ruinã. Cu mari eforturi staţiunea este refãcutã doar parţial.
Abia dupã naţionalizarea staţiunilor balneoclimaterice (1948), Slãnic Moldova ia un nou avânt. Se construiesc clãdiri noi, se fac reparaţii capitale şi reamenajãri la vilele existente. Staţiunea este racordatã la sistemul energetic naţional. Sanatoriul medical balnear este dotat cu instalaţii moderne. Ia fiinţã o policlinicã medicalã balnearã. Se întreprind lucrãri de modernizare şi captare a izvoarelor minerale şi se amenajeazã o mofetã.
În grota salinei de la Târgu Ocna, se pun bazele „Sanatoriului Salina-Târgu Ocna”, pentru tratarea afecţiunilor bronho-astmatice.
Se pune în funcţiune o linie de autobuze între staţiune şi Târgu Ocna.
În ultimele decenii ale secolului trecut se ridicã în staţiune câteva construcţii în stil modern a cãror frumuseţe se desprinde din îmbinarea lor armonioasã cu celelalte clãdiri, prin folosirea unor elemente arhitectonice potrivite stilului montan.
Slãnic Moldova devine un centru modern de tratament hidromineral ştiinţific cu caracter permanent. Din anul 1974, Slãnic Moldova a fost declaratã staţiune de interes internaţional.
Teritoriul administrativ al statiunii Slãnic Moldova este amplasat pe flancurile estice ale muntilor Nemira, ce face parte din lantul Trotus-Oituz. Pârâul Slãnic a tãiat o vale strâmtã, în lungul cãreia se desfãsoarã o alternantã de bazine depresionare unde sunt amplasate zonele populate. Culmile din jurul orasului prezintã înãltimi cuprinse între 800-1000 m la nord de statiune se ridicã cu pante puternice muntele Pufu (936 m). Zona Ceschesului ce se lasã spre valea Dofteanei, înspre nord-vest, este o culme ce duce spre muntele Sandru Mare (1639 m) si Nemira (1648 m). Pe partea stângã a vãii Slãnicului, de la Vf. Pufu, se întinde coama Cheschesului (810 m), un plan neted ce duce prin douã trepte tot la muntele Sandru Mare. Aceste masive muntoase, împãdurite, închid statiunea prezentând pante deosebit de ridicate. Valea Slãnicului este despãrtitã prin culmi muntoase la nord de valea Dofteanei, la sud de valea Oituzului, iar în vecinãtatea vãrsãrii sale în Trotus de culmea Mãgura.
Supranumită și "Perla Moldovei", statiunea Slănic Moldova este amplasată în partea de sud-vest a județului Bacău, la o altitudine de 530 m pe versantul estic al Carpaților Răsăriteni, respectiv munții Nemira, ce fac parte din lantul Trotus-Oituz, într-o depresiune îngustă strabatută de Pârâul Slănic.
Orașul este situat la 46°17’ latitudine nordicã, 26°37’ longitudine esticã.
Din punct de vedere al distanțelor față de câteva principale municipii, Slănic Moldova se afla la 86 km fața de municipiul Băcau, 210 km fața de municipiul Iași, 160 km față de municipiul Brașov, 350 km față de Cluj, 330 km față de București.
Deși nu se află la intersecția unor căi de comunicatie majore, are legaturi bune cu orice localitate din țară. D.N. 12 B, care tranzitează localitatea, face legatura cu ruta Onești-Tg.Ocna-Ciceu si D.N. 11A Onești-Adjud cu D.N. 2 E85 București-Suceava Siret.
Legatura cu orașele din Transilvania este asigurată prin D.N. 12A si D.N. 11 Onești- Oituz-Brasov.
Gara Salina din Tg.Ocna facilitează legaturile cu celelalte orașe prin intermediul căilor ferate electrificate, din linia principala de cale ferată (500) ce leagă capitala de nordul Moldovei, se ramifica la Adjud linia secundară Adjud-Ciceu, care strabate Carpatii Rasariteni de-a lungul vaii Trotusului. Prin Ciceu se face legatura cu orasele din Transilvania.
Aeroportul din Bacău poate deservi asigurând deplasarea călătorilor în cadrul retelei aeriene naționale, iar prin intermediul aeroportului Otopeni, cu rețeaua aeriană internațională. Mai nou, aeroportul din Bacau asigură o linie aeriană directă cu orașele din nordul Italiei, cu escala la Timișoara.
Orașul Slănic Moldova face parte din sistemul orașelor Onești-Tg.Ocna-Slănic Moldova, între care sunt relații de interdependența, cum ar fi: tratament combinativ în Sanatoriul Balnear de la Tg. Ocna, amenajat în mina Salina, unde se trateaza bolnavii cazați la Slănic Moldova, veniți la tratament în stațiune ; servicii asigurate de municipiul Onești, ca judecătorie, sănătate ; servicii asigurate de orasul Tg. Ocna: bancar, notariat, sanatate.
Izvoare minerale din Slănic Moldova
Potențialul balnear constituie elementul de baza în selectarea statiunilor, evidențiat prin natura și debitul sau capacitatea resurselor.
Existența factorilor terapeutici naturali de cură conduce la organizarea celor trei tipuri de asistența medicală : profilactica, curativa și de recuperare funcțională.
Pentru stațiunea Slănic Moldova, potențialul îl constituie calitatea apelor, înalta lor valoare terapeutică și capacitatea corespunzătoare a debitelor, apreciate ca rezerve, ce a imprimat stațiunii un profil balnear, de tratament al afecțiunilor digestive, ale glandelor anexe, ale aparatului respirator, boli de nutriție și de metabolism.
Stațiunea Slănic Moldova asigură tratament pentru tulburări digestive (gastrite cronice hipo si hiperacide, ulcere gastrice si duodenale, la un interval de cel putin 3 luni de la fază dureroasă, afecțiuni stomacale postchirurgicale, colite cronice atipice, colon inflamabil, constipatie cronica), boli hepatobiliare (dischinezie biliara, colicistita cronica cu sau fara calculi, stari postoperatorii in boli ale ficatului), boli metabolice si nutritionale (diabet melitus, forme usoare si intermediare, obezitate), boli ale rinichiului si urinare (stari de dupa tratamentul infectiilor urinare, acolo unde nu au existat leziuni sau dereglari renale).
Cura externă cu apele minerale de la Slănic Moldova ajuta la tratamentul bolilor reumatismale degenerative și diartritice, al celor cardiovasculare și respiratorii (astm-bronsic alergic, traheobronsite cronice, rinosinuzite cronice, emfizem pulmonar), tratamentul bolilor endocrine (hipertiroidă, hipotiroidă), al bolilor ginecologice (sindrom ovarian menopauză).
Pentru cura internă cu apa minerală se recomandă izvoarele nr.1, nr.8 si 8 bis (aflate în același pavilion) și izvoarele nr. 1 bis, nr.3 si nr. 10 (aflate într-un alt pavilion).
Pacientii pot ajunge cu autocarul la Targu Ocna (12 km), unde există un sanatoriu balnear subteran, cu un microclimat de salină.
Stațiunea Slănic Moldova este renumită pentru izvoarele sale de ape carbonate, bicarbonatate, ușor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice și oligominerale.
“Perla Moldovei” Slanic Moldova asigură tratament pentru:
Cura externă cu apele minerale de la Slănic Moldova ajuta la tratamentul bolilor:
Cazul Mofetic
Geneza apelor care constitue zăcămantul hidromineral de la Slănic Moldova provin din amestecul apelor vadoase,infiltrate de la suprafață, cu ape de tip zăcământ în subsidiar, puternic mineralizate care provin din structurile petrolifere existente în regiune. La acestea se adaugă aportul de CO2 provenit din aureola mofetica a eruptivului neogen Calimani - Harghita, care conferă apei un caracter carbogazos.
Gazele mofetice se manifestă în intregul perimetru studiat, dar cu o intensitate scazută. Lipsa unui strat acoperitor cu rol de ecran in semiferestră, permite o degajare continuă în atmosfera emanațiilor de CO2 pe o mare suprafață.
Originea gazelor existente în apele mierale, se datorează în general, dizolvării de catre ape a gazelor care se gasesc în porii rocilor, precum și formării gazelor pe cale biochimică.
Cantitatea de gaze care se dizolvă, depinde de solubilitatea lor, de temperatura și mineralizarea apei, coeficientul de absorbtie a gazelor fiind invers proportional cu cresterea temperaturii și a concentratiei în săruri a sursei.
Prezenta CO2 este explicată pe baza emanațiilor postvulcanice de natură mofetica, legate de fenomenele vulcanice din Harghita.
O alta sursă de CO2 in aceste ape, se presupune a fi și producerea lui în urma reducerii sulfaților.
Initial au fost calculate și omologate rezerve de gaz mofetic, compozitia chimica a gazului este: 99.75% CO2, 0.18% N2 si 0.007% CH4.
Valorificarea pentru cură medicală se face într-o amenajare mofetica modernă situată deasupra izvorului nr.3, care constituie cea mai importantă sursă de apa minerala și CO2 liber din stațiune.
Indicatii Mofetoterapie
În scop profilactic, la persoanele cu risc aterosclerotic si cardio vascular (hipertensiune arterială, colesterol crescut, fumători, sedentari, cu factori ereditari, persoane care lucrează în frig, etc.)
Dintre vasculopatiile periferice:
Contraindicatiile Mofetoterapiei
Diagrama izvoarelor din Slanic Moldova (RESURSELE NATURALE)
Concentrație foarte mare, trebuie folosit cu mare prudență, după investigații atente.
Mărește secreția gastrică dar nu modifică acidul clorhidric.
Se recomandă prudența terapeutică pentru: vârstnici, denutriți, surmenați, hipertensivi.
Se recomandă bolnavilor cu anemie feripriva și celor care nu suportă sulful.
IZVORUL 15